Paulescu, o obsesie fără sfârşit pentru medicina românească.

Un paradox mai mare decât neacordarea Premiului Nobel pentru Medicină este că viaţa şi opera lui Paulescu încă reprezintă un mister pentru lumea medicală românească. Dubiile au originile departe în timp, încă din perioada în care marele savant român venea la Facultatea de Medicină din Bucureşti cu trăsura, iar scepticii colegi de cancelarie şuşoteau pe la colţuri: “Uite-l şi pe cel care susţine că a descoperit insulina”. Înţeles foarte puţin de contemporanii săi şi susţinut modest de autorităţile din toate timpurile, Paulescu pare că nu putea să aibă un alt destin. Profesional şi uman.

O poveste despre incapacitatea de a ne recunoaşte valorile.

Această ediţie a revistei Hipocrate este, în sine, o mărturisire. Despre grandoare ştiinţifică şi micime umană. Despre genii şi oameni simpli. Despre merite şi impostură. Despre eforturi şi beneficii obţinute gratuit. Despre valoare şi incapacitatea noastră ancestrală de a o recunoaşte. Despre bucurie şi frustrare, spectacolul minţii şi întunecimea ei. Despre istoria trăită într-un mod particular şi istoria comentată de la distanţă, fără contextualizare. Despre oamenii care i-au urmat lui Paulescu şi care au simţit sacra datorie de a susţine cauza priorităţii în descoperirea insulinei: profesorii Ion Pavel, Constantin Ionescu Tîrgovişte, Nicolae Hâncu, Constantin Dumitrescu, Gheorghe Băcanu sau Maria Moţa.

Nesperatul ajutor venit din afara lumii medicale autohtone.

O întâmplare de la Congresul ADA 2010 - absenţa lui Paulescu de pe slide-ul unui profesor canadian care vorbea despre descoperitorii insulinei - arată de ce trebuie valorizat la maximum efortul profesorului Alberto de Leiva, care şi-a dedicat doi ani din viaţa profesională pentru a-l cunoaşte pe savantul român. În interviul din acest număr, profesorul de Leiva, completat de profesorul Micic, dezvăluie un personaj, Nicolae Paulescu, mult mai complex decât îl poate portretiza eterna controversă legată de insulină. Profesorul Alberto de Leiva, cu generozitate şi obiectivitate, ni-l redă pe Paulescu aşa cum poate unii dintre noi îl ştiam, dar cu siguranţă cu toţii trebuie să-l comunicăm lumii medicale mondiale: “Un prototip al noului doctor; al doctorului academician care se bazează pe dovezi ştiinţifice în descoperirea unor noi medicamente şi tratamente. A fost combinaţia perfectă, la timpul potrivit, pentru o persoană foarte inteligentă”.

Premiu Hipocrate 2010Prof. dr Dan Gavriliu, premiat de prof. dr. Ionescu-Tîrgovişte

Vineri, 7 mai 2010, în cadrul Congresului Anual al Asociaţiei Medicale Române, revista Hipocrate a primit Premiul de Excelenţă 2010, pentru promovarea valorilor medicinei româneşti.

Am avut onoarea de a primi această disctincţie din partea preşedintelui Asociaţiei Medicale Române, prof. dr. Constanstin Ionescu-Tîrgovişte.

Asociaţia Medicală Română este una dintre cele mai vechi şi prestigioase organizaţii profesionale medicale de la noi din ţară, fiind înfiinţată în anul 1857 de marii medici Nicolae Kretzulescu, Gheorghe Polizu şi Carol Davila. 

În faţa auditoriului din Aula Mare a Academiei Române, am punctat în cadrul unei ample prezentări principalele momente din cei 4 ani de existenţă a publicaţiei Hipocrate, cu mesajele cheie formulate de personajele care s-au aflat pe coperta revistei în acest timp.

Un moment emoţionant al festivităţii a avut loc la finalul prezentării, când pe ecran am proiectat o imagine realizată cu numai 3 zile înainte, înfăţişând momentul în care profesorului Dan Gavriliu, cel mai mare chirurg român al tuturor timpurillor, i se înmânează Premiul de Excelenţă al Asociaţiei Medicale Române 2010, pentru întreaga carieră dedicată medicinei.

Profesorul Constantin Ionescu-Tîrgovişte l-a vizitat acasă pe profesorul Gavriliu, însoţit de o echipă Hipocrate, pentru a-i decerna acest premiu, realizând cu acel prilej şi imaginea alăturată, autentică filă din istoria excelenţei medicale româneşti.

În ediţia de iunie a revistei Hipocrate vom reveni pe larg cu emoţiile, imaginile şi ideile exprimate în cadrul festivităţii de decernare a Premiilor de Excelenţă ale Asociaţiei Medicale Române.

 Hipocrate este prima publicatie pentru medici din Romania care a deschis cont pe twitter, venind astfel mai aproape de cititorii sai.

Incepand de astazi, ne puteti urmari www.twitter.com/Hipocrate.

E prea puţin sã pleci în strãinãtate doar pentru bani.
Publicãm în acest numãr cel mai important discurs împotriva plecãrii medicilor români în strãinãtate, aparţinând profesorului Florian Popa. Discurs împotriva plasãrii componentei financiare pe prima pozi]ie în topul motivelor care orienteazã mai cu seamã tinerii medici cãtre o carierã în afara ţãrii. În foarte multe cazuri, valorizarea excesivã a banilor face sã umbreascã alte aspecte ale profesiei medicale, ale devenirii ca medic, menţionate ca atare şi în Jurãmântul lui Hipocrate. Sã ne evaluãm cu sinceritate: nu poţi alege cariera în halatul alb cu gândul la câştiguri financiare fabuloase, ci din dorinţa intrinsecã a da contribui la starea de bine fizic, psihic şi social a omului care intrã pe uşa cabinetului.

Nu te poate plăti nimeni atunci când reuşeşti să salvezi viaţa unui om. Acest lucru nu poate fi cuantificat

Prof. dr. Florian Popa

Acceptaţi această ediţie specială ca pe un mărţişor.

Vestim în acest pagini venirea anotimpului speranţei pentru milioane de femei din întreaga lume care anual sunt atinse de teribila maladie numită cancer de sân. Realizăm un portret al şansei pe care aceste bolnave îl acum acum, odată ce datele despre noile medicaţii vin să valideze concepte, precum terapia ţintită sau medicina personalizată, care păreau simple utopii în urmă cu numai un deceniu. Trebuie să ne adaptăm cu toţii la viteza impresionantă cu care descoperirile ştiinţifice îşi fac drum către patul bolnavului, iar realităţile se schimbă uneori radical, dar atât de favorabil din perspectiva speranţei de viaţă şi a calităţii vieţii pacientelor cu cancer de sân.

Cum o veste proastă devine bună atunci când vorbim despre cancerul de sân?

Aflaţi pe scurt din declaraţia alăturată şi pe larg parcurgând interviul cu domnul doctor Alexandru Eniu din secţiunea Jurământul lui Hipocrate. Când am discutat prima dată cu dr. Eniu, pentru ediţia din iunie 2009 a revistei Hipocrate, mi-am dat seama rapid că spaţiul editorial alocat la acel moment  este insuficient pentru a surprinde deopotrivă complexitatea preocupărilor sale şi multitudinea de aspecte care ţin de cancerul de sân. O revenire asupra pasiunii cu care se preocupă de problematica tumorilor maligne mamare era nu numai necesară, ci trebuia să se producă în cel mai scurt timp. Am avut, la acest început de an, posibilitatea de a redescoperi un medic dedicat şi mândru de originile profesionale, definite la Institutul Oncologic din Cluj-Napoca de academicianul Nicolae Ghilezan, implicat sută la sută în creşterea nivelului asistenţei femeilor cu cancer de sân din România.

BurneiSunetul dintre rândurile interviului cu profesorul Burnei

S-a auzit, discret, şi pe fundalul înregistrării audio a interviului cu prof. dr. Gheorghe Burnei. Venea din camera alăturată, un salon al Clinicii de ortopedie pediatrică a Spitalului “M.S. Curie”. Un copil care încă nu descoperise taina vorbelor îşi exprima poate bucuria, poate dorinţa de a merge acasă, poate un alt sentiment necunoscut nouă, adulţilor. Dar multe sunt momentele în care vocea copiilor trataţi de profesorul Burnei nu se aude. Pot fi 4, 8 sau chiar mai multe ore la rând. Operaţiile durează mult, iar tensiunea nu se opreşte la uşile blocului operator. Dar ce mai contează câteva sute de minute adăugate zecilor de ani de aşteptare a unor soluţii mai degrabă vecine cu miracolul decât cu o ştiinţă chirurgicală atât de exactă? Profesorul Burnei este genul de creator a cărui urmă rămâne nu doar la nivelul tegumentului incizat al pacienţilor săi, ci mult mai profund, până în suflet.

De ani buni, aţi putut citi în paginile revistei Hipocrate articole in extenso despre situaţia asistenţei bolnavilor cu hemofilie din România. Speranţa din anul 2007, când nivelul de factor antihemofilic per capita începuse să aibă dinamica specifică pentru stat responsabil, a fost înlocuită de tristeţea începutului de an 2010. Din punctul de vedere al alocărilor de fonduri pentru bolnavii cu hemofilie, ne-am întors cu un deceniu în urmă, iar criza financiară nu scuză indiferenţa autorităţilor. Venim în sprijinul acestora cu un proiect unic în peisajul media autohton, prezentând în fiecare număr din acest an câte un model european de abordare a problematicii hemofiliei. Primul este cel din Ungaria, în prezentarea domnului Gabor Varga, preşedintele Societăţii de Hemofilie, şi îl găsiţi numai în ediţia tipărită din februarie a revistei Hipocrate.

Iarna începutului de an 2010 a putut fi străbătută doar cu o voinţă de fier.

Când am ajuns la Spitalul “Theodor Burghele” pentru întâlnirea cu seniorii locului, Bucureştiul aproape că se blocase sub nămeţi. Mi-a trecut prin minte chiar că întâlnirea ar putea fi reprogramată, fiind destul de improbabil ca, pe acea vreme, oameni atât de vârstnici precum profesorii Vlad, Momiceanu şi Neagoe, să se fi putut deplasa spre spital. Cu atât mai mare a fost mirarea când i-am observat intrând în birou, venind din sala în care avea loc raportul de gardă. Era puţin trecut de ora 8, acel moment al zilelor de altadată în care fiecare dintre cei 3 se pregătea să intre în sală. Acum nu mai participă la actul operator, dar consultă pacienţi şi sunt consultaţi de urologii din noua generaţie. Iau astfel în fiecare zi câte o gură din poţiunea magică numită pasiune pentru medicină, care i-a făcut să străbată 8 sau chiar 9 decenii deloc liniştite.

Obiceiul de fiecare zi care îi ţine în viaţă. La propriu şi la figurat.

La spitalul din cartierul bucureştean Panduri, grija faţă de generaţiile anterioare depăşeşte cu mult stadiul declarativ. Seniorii nu sunt doar acceptaţi sau toleraţi în echipă, cum din păcate se întâmplă în atâtea locuri din România, ci şi-au păstrat locul cuvenit după atâtea decenii de lucru într-un domeniu, urologia, la a cărui naştere, creştere şi dezvoltare au contribuit consistent. Sunt în centrul atenţiei, respectaţi şi ascultaţi, tinerii de aici fiind conştienţi nu doar de vecinătatea cu autentice comori profesionale, ci şi de responsabilitatea de a-i ajuta să-şi menţină un tonus crescut şi acum, la vârsta retragerii.

Willard Dere a dorit să se fotografieze alături de coperta din decembrie-ianuarie a revistei Hipocrate, cea care l-a avut pe copertă pe academicianul Laurenţiu Mircea PopescuÎntîlnire, astăzi, cu unul dintre cei mai influenţi oameni din compania Amgen, directorul medical la nivel internaţional, dr. Willard Dere. Şi o discuţie, pe care o veţi regăsi în ediţia tipărită din luna martie a revistei Hipocrate, despre medicamentele obţinute prin biotehnologie şi diferenţa dintre acestea şi medicamentele clasice, despre ameninţarea biosimilarelor şi despre principiile medicinei personalizate, "în care deţinem o poziţie importantă în principal datorită Vectibix® (panitumumab), medicament care obţine rezultate foarte bune în cancerul colo-rectal".

A fost genul de dialog în care, la un moment dat, rolurile s-au schimbat. Domnul din faţa mea s-a transformat în reporter la vederea numărului curent al revistei Hipocrate şi, mai ales, atunci când ochii i-au căzut pe ediţia specială Hipocrate consacrată cancerului pulmonar. "Am recunoscut-o, este doamna profesor Anghel, un medic oncolog important de aici", a punctat, încă de la copertă, domnul Dere, aşteptând apoi câteva detalii despre ceilalţi lideri de opinie români care-i curgeau în faţa ochilor cu fiecare pagină întoarsă: Curescu din Timişoara, Grigorescu din Bucureşti, Lucian Miron din Iaşi etc.

La un moment dat, în zona Raportului de Gardă, observă o fotografie cu modul de acţiune al unui anticorp monoclonal asupra angiogenezei tumorale. Şi se lansează într-o explicaţie evident mai amplă decât cea de sub fotografie. La fel şi la poza de pe pagina alăturată, care ilustra un alt moment al acţiunii anticorpului. S-a oprit şi a conturat o concluzie absolut surprinzătoare: "Ştii, îmi dau seama despre ce este vorba în revistă chiar fără a înţelege limba română. Sunt de ajuns fotografiile şi modul în care sunt prezentate grafic informaţiile".

Compania Amgen îşi face intrarea oficială ca reprezentanţă în România în cadrul unei întâlniri cu media care are loc miercuri, 10 februarie.

Directorul general al Amgen Romania este domnul Regis Lhomme (foto), un cunoscător al pieţei farmaceutice din România, acesta conducând în urmă cu 3 ani reprezentanţa locală a companiei americane Pfizer. Ulterior, Regis Lhomme a fost şeful Pfizer Rusia.

Până la începutul acestui an, o parte din produsele Amgen erau distribuite în România de o divizie din cadrul companiei A&D Pharma, MagnaPharm.

Intrarea pe piaţa românească va creşte competitivitatea în special în domeniul oncologiei şi al hematologiei, din portofoliu făcând parte medicamente precum Aranesp (darbopoetin alfa), Neupogen (filgrastim) sau Neulasta (pegfilgrastim). Cele 3 medicamente enumerate generează vânzări de peste 1 miliard de euro la nivel mondial.